| 1.
|
TRĂNCĂN'I, trăncănesc, vb. IV. Intranz. si tranz. A vorbi mult si fără rost, a îndruga vrute si nevrute; a flecări, a sporovăi. - Tranc + suf. -ăni. Sursă
: DEX'98
( 55720)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
TRĂNCĂN'I vb. v. flecări. Sursă
: Sinonime
( 215662)
- siveco |
| |
| 3.
|
|
| |
| 4.
|
trăncăn'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. trăncăn'esc, imperf. 3 sg. trăncăne'a; conj. prez. 3 sg. si pl. trăncăne'ască
Sursă
: DOR
(289577)
- siveco |
| |
| 5.
|
A TRĂNCĂN//'I ~'esc 1. intranz. 1) A vorbi mult si fără rost; a flecări; a pălăvrăgi; a bârfi. 2) v. A TRONCĂNI. 2. tranz. (nimicuri, fleacuri etc.) A debita în număr mare. /tranc + suf. ~ani
Sursă
: NODEX
(357454)
- siveco |
| |
|
|